Daca esti la marginea unei prapastii si te uiti in jos ti-e frica nu?Incepi sa te misti si sa te indoiesti de echilibrul tau.
Dar daca cineva pune un geam intre tine si prapastie?Inca iti e frica?Inca ti-e greu sa-ti mentii echilibrul?Nu.Pentru ca te simti in siguranta....Totusi esti inca langa prapastie.....
Atunci de ce cand nimeni nu pune un geam intre tine si prapastie,nu iti creezi singur unul?Pentru ca e dificil.Pentru ca nu multi pot face asta!
vineri, 27 februarie 2009
Nea Cornel
Se duce Catinca cu pasi mari spre Nea Cornel si-l intreaba:
-Buna seara.Nea Cornel a cui e casa asta de langa liceu?
-A proprietarului!
[suuuper]
-Bine,bine....logic ca a proprietarului ,dar cine e?
Iar Nea Cornel privind in fata:
-Un om!
[bravoooooooo]
-Buna seara.Nea Cornel a cui e casa asta de langa liceu?
-A proprietarului!
[suuuper]
-Bine,bine....logic ca a proprietarului ,dar cine e?
Iar Nea Cornel privind in fata:
-Un om!
[bravoooooooo]
joi, 26 februarie 2009
Turnul Eiffel te imbratiseaza
V-ati imaginat/asteptat vreodata ca atunci cand veti merge la Paris turnul Eiffel sa fie mai mic decat pare in poze, sa vina la voi,sa va imbratiseze si sa va spuna"Ce bine c-ai venit!!!"?Pentru ca,slava Domnului,oricat de aiurita as fi eu,am un dram de gandire realista pentru a nu-mi imagina asa ceva...
Sunt de acord cu entuziasmul unui om care urmeaza sa viziteze un oras pe care doreste sa-l vada de ceva vreme....si gaseste un simplu oras,ca oricare altul [intr-o oarecare masura],nu ceea ce si-a imaginat el....insa.....de la aici pana la un turn prietenos...e cale lunga
Totusi...v-ati asteptat vreodata la asa ceva?[9G-ul va intelege despre ce e vorba]
duminică, 22 februarie 2009
Vreau sa vina vara!
Vreau sa vina vara!Vreau la mare!
Vreau sa fie cald!
M-am saturat sa ma imbrac gros ca sa ma duc doar pana la magazin!
Vreau sa vina vara[deci si vacanta],sa dorm pana la 12,sa nu am nimic de facut,sa ma horatasc asa ,dintr-o data,ca maine ma duc la mare,fara sa ma gandesc ca trebuie sa merg la scoala!
Vreau sa stau in pantaloni scurti si sa citesc o carte buna,stand in pat.Geamul sa fie deschis si sa simt adierea placuta ce-mi confirma ca e vara!
Vreau sa merg la mare cu un grup de prieteni galagiosi si sa ma simt implinita!
Vreau sa pierd timpul asa cum numai eu stiu![stie vivi cat de usor pot eu sa pierd timpul].
Mi-e dor de mare!Mi-e dor de vara!
luni, 16 februarie 2009
Valentine`s day sau prostia pitipoancelor nu mai e un mit!
Nu am avut timp pana acum sa intru pe blog si sa scriu despre cum mi-am petrecut ziua de V`s Day.Vineri seara eu si cateva colege ne-am hotarat ca a 2a zi,chiar de V`s day,sa mergem la film,la Plaza.Asa ca sambata ne-am intalnit.Am incercat sa intram in mall,facandu-ne loc printre multimea de oameni si de ursuleti roz sau galbeni[evident acelasi model:))]carati in anumite cazuri speciale in saci de gunoi negri[ce romantic!].
Stabilisem sa mergem la Bride wars,dar cum am ajuns prea tarziu,am stabilit cu un usor regret sa mergem la"Nou venita-n oras"[ numele suna dubios,asa ca nu eram prea sigure cat de ok va fi filmul.]Ne-am indreptat spre sala,printre rasete si glume pe seama multitudinii de jucarii de acelasi fel ce ne inconjura din fiecare parte.
Filmul a inceput,iar langa noi[mai exact langa mine]s-au asezat doua pitzipoance.Eu una[la fel ca si antonia de altfel] credeam ca celebra prostie a pitipoancelor despre care se vorbeste in bancuri e doar un mit.Insa se pare ca ne-am inselat,deoarece realitatea ne-a lovit.Fetele[mai bine zis femei,caci aveau cam 25-28 ani] erau uimitor,fantastic,IREAL de proaste.
Intr-un final filmul s-a dovedit a fi relativ bun,dar nu am reusit sa ne concentram prea mult la el datorita ineptiilor pe care cele doua fiinte le puteau scoate pe gura.
Atunci cand a fost prezentat personajul principal,o femeie de afaceri ce venea sa administreze o fabrica din provincie,ele nu au putut spune decat"Cred ca a dat 1000 de euro sa isi faca freza asa".M-am strambat putin crezand ca e o simpla prostie spusa din greseala.Dar m-am inselat!!!!!!Pe tot parcursul filmului au spus numai tampenii.La un moment dat chiar se certau pe tema"Fata,as putea sa jur ca pantofii lu` aia sunt de la Chanel" "Ba nu fata"[nu exagerez deloc,tin sa va aduc aminte....va poate confirma Antonia].Ca sa nu mai spun ca atunci cand tipa s-a indragostit de un barbat din acel orasel,ele nu au putut decat sa spuna cu o voce afectata"Da` altu` mai urat nu gasea?Bine ca macar are dintii frumosi"[fapt care m-a frapat].
In mod evident,fetele erau mereu pe langa gluma....iar singurul lucru pe care l-au putut observa in film[nici nu vazusem asta] e ca tipa din film a avut aceeasi camasa si la inceputul si la sfarsitul filmului.
La un moment dat,cred ca au vrut sa se dea destepte,pentru ca au inceput sa repete frazele din film[de tipul"eu stiu engleza" si sa exclame afectat "Ewww,sooo grooossseee".Fazele de tipul "Negresa aia e cam neagra[exclama ele mirate cand vad o prajitura]nici nu se mai pun la socoteala.Au fost nenumarate.
Iar la final,cand deja ma durea burta de la ras ,dar eram si trista la gandul ca exista oameni atat de TAMPITI,se aude un zgomot,de parca ceva a cazut pe jos.Imediat blonda ii spune brunetei[evident erau vopsite ....una blonda una bruneta si isi tineau gentile pe mana aia incordata]"Fata cred ca ti-a cazut un accesoriu".Ok,asta e deja prea mult pentru mine.
Dupa ce am iesit de la film ,am vrut sa mergem la Mc,am cautat o masa timp de 30 de minute,apoi ne-am lasat pagubase,hotarand sa ne luam mancare si sa o mancam pe drum.Cand sa plecam,Antonia striga victorioasa"UITE O MASA LIBERA!"[multumim Anto,esti o zea stii bine:P].
Printre glume,chicoteli,povesti,schimbul de baterie dintre mine si Raluca[ca doar avem acelasi telefon],am spus toate pe un ton mutumit,ca ziua a fost foarte tare!Pacat ca am realizat in cel mai direct mod posibil ca Romania se duce de rapa!Peste tot se spune ca invatamantul este o institutie indirect productiva.Ceva ma face sa cred ca in cativa ani,in Romania,invatamantul nu va mai fi deloc productiv,sau poate prea putin.Nu pentru ca in Romania invatamantul e slab,ci pentru ca romanii de varste cuprinse intre 10-22 ani devin cocalari,printese sau pitipoance[eventual si emo]care vor trece mai des pe la coafor sau prin mall ca sa vada si ei[in special ele,ca ei se duc pe stadioane ca sa se injure si sa se bata] vitrinele[pentru ca oricum nu vor cumpara nici macar un nasture]sau eventual un film.E clar! Trebuia sa facem ceva cu Romania!
Asta da zi de Valentine`s Day!
Stabilisem sa mergem la Bride wars,dar cum am ajuns prea tarziu,am stabilit cu un usor regret sa mergem la"Nou venita-n oras"[ numele suna dubios,asa ca nu eram prea sigure cat de ok va fi filmul.]Ne-am indreptat spre sala,printre rasete si glume pe seama multitudinii de jucarii de acelasi fel ce ne inconjura din fiecare parte.
Filmul a inceput,iar langa noi[mai exact langa mine]s-au asezat doua pitzipoance.Eu una[la fel ca si antonia de altfel] credeam ca celebra prostie a pitipoancelor despre care se vorbeste in bancuri e doar un mit.Insa se pare ca ne-am inselat,deoarece realitatea ne-a lovit.Fetele[mai bine zis femei,caci aveau cam 25-28 ani] erau uimitor,fantastic,IREAL de proaste.
Intr-un final filmul s-a dovedit a fi relativ bun,dar nu am reusit sa ne concentram prea mult la el datorita ineptiilor pe care cele doua fiinte le puteau scoate pe gura.
Atunci cand a fost prezentat personajul principal,o femeie de afaceri ce venea sa administreze o fabrica din provincie,ele nu au putut spune decat"Cred ca a dat 1000 de euro sa isi faca freza asa".M-am strambat putin crezand ca e o simpla prostie spusa din greseala.Dar m-am inselat!!!!!!Pe tot parcursul filmului au spus numai tampenii.La un moment dat chiar se certau pe tema"Fata,as putea sa jur ca pantofii lu` aia sunt de la Chanel" "Ba nu fata"[nu exagerez deloc,tin sa va aduc aminte....va poate confirma Antonia].Ca sa nu mai spun ca atunci cand tipa s-a indragostit de un barbat din acel orasel,ele nu au putut decat sa spuna cu o voce afectata"Da` altu` mai urat nu gasea?Bine ca macar are dintii frumosi"[fapt care m-a frapat].
In mod evident,fetele erau mereu pe langa gluma....iar singurul lucru pe care l-au putut observa in film[nici nu vazusem asta] e ca tipa din film a avut aceeasi camasa si la inceputul si la sfarsitul filmului.
La un moment dat,cred ca au vrut sa se dea destepte,pentru ca au inceput sa repete frazele din film[de tipul"eu stiu engleza" si sa exclame afectat "Ewww,sooo grooossseee".Fazele de tipul "Negresa aia e cam neagra[exclama ele mirate cand vad o prajitura]nici nu se mai pun la socoteala.Au fost nenumarate.
Iar la final,cand deja ma durea burta de la ras ,dar eram si trista la gandul ca exista oameni atat de TAMPITI,se aude un zgomot,de parca ceva a cazut pe jos.Imediat blonda ii spune brunetei[evident erau vopsite ....una blonda una bruneta si isi tineau gentile pe mana aia incordata]"Fata cred ca ti-a cazut un accesoriu".Ok,asta e deja prea mult pentru mine.
Dupa ce am iesit de la film ,am vrut sa mergem la Mc,am cautat o masa timp de 30 de minute,apoi ne-am lasat pagubase,hotarand sa ne luam mancare si sa o mancam pe drum.Cand sa plecam,Antonia striga victorioasa"UITE O MASA LIBERA!"[multumim Anto,esti o zea stii bine:P].
Printre glume,chicoteli,povesti,schimbul de baterie dintre mine si Raluca[ca doar avem acelasi telefon],am spus toate pe un ton mutumit,ca ziua a fost foarte tare!Pacat ca am realizat in cel mai direct mod posibil ca Romania se duce de rapa!Peste tot se spune ca invatamantul este o institutie indirect productiva.Ceva ma face sa cred ca in cativa ani,in Romania,invatamantul nu va mai fi deloc productiv,sau poate prea putin.Nu pentru ca in Romania invatamantul e slab,ci pentru ca romanii de varste cuprinse intre 10-22 ani devin cocalari,printese sau pitipoance[eventual si emo]care vor trece mai des pe la coafor sau prin mall ca sa vada si ei[in special ele,ca ei se duc pe stadioane ca sa se injure si sa se bata] vitrinele[pentru ca oricum nu vor cumpara nici macar un nasture]sau eventual un film.E clar! Trebuia sa facem ceva cu Romania!
Asta da zi de Valentine`s Day!
miercuri, 4 februarie 2009
Sa fim umani...
Sunt ferm convinsa ca oricine poate spune ceva despre poezie sau poate sa spuna cu sinceritate ca el citeste poezie pe langa banala proza,sau pe langa celebrele carti din colectia chic[sincer,sunt penibile..asta fiind parerea mea,nu-mi sariti in cap] si ca poate vorbi cu usurinta despre viata lui Eminescu.Si nu-i contrazic.De asemenea ,nu am nimic cu oamenii care cred ca poezia e o insiruire de versuri ce rimeaza,o insiruire fara noima.Cat despre cei ce inteleg prin poezie niste versuri de dragoste din melodia preferata,ei bine despre ei prefer sa nu comentez.
Intrebarea mea este :Cati o inteleg si cati se mai sensibilizeaza atunci cand citesc o poezie ? Dar imediat ce imi pun intrebarea vine si raspunsul pe care-l primesc uimitor de repede de la alter ego-ul meu.Acesta este « o doamne,cat de putini ! »Poate gresesc,dar ceva imi spune ca nu !
Cu articolul asta nu vreau sa ajung la concluzia ca romanii sunt prosti[si asa eu sustin sus si tare ca romanii sunt la baza niste oameni deosebit de inteligenti] ci ca sunt insensibili,neinteresati si incredibil de superficiali.Cum ar vrea cineva ca un om care inca aprecieaza fiorii iubirii sincere,nu pe cea cotidiana de tipul »fi cu mine ca sa fiu cu tine »,arta si sinceritatea, sa supravietuiasca printre acesti robotii ai societatii ?Caci eu nu gasesc o solutie[excluzand fuga pe o insula pustie].
Plecand de la aceasta idee vreau sa precizez ceva.In Romania sunt foarte multi care vor sa schimbe lumea.Peste tot,pe bloguri,pe afise ,pe bancile de la scoala vezi slogane de tipul « Sa schimbam lumea ».Insa eu ma intreb cati pornesc mai intai de la a se schimba pe ei ,apoi pe cei din jurul lor.Raspunsul este : uluitor de putini,caci toata lumea poate vedea ce greseli face cel de alaturi,insa putini pot vedea ce fac chiar ei.
Revenind la subiect,as spune ca stau sa ma gandesc ce va fi poezia pentru romani in urmatorii 20 de ani ?Cu sinceritate spun ca nici nu vreau sa aflu,caci romanii vor face in continuare ce stiu ei mai bine :sa involueze.
La final spun fara speranta ,cu un zambet larg pe fata :Sa nu uitam sa iubim...poezia !
Intrebarea mea este :Cati o inteleg si cati se mai sensibilizeaza atunci cand citesc o poezie ? Dar imediat ce imi pun intrebarea vine si raspunsul pe care-l primesc uimitor de repede de la alter ego-ul meu.Acesta este « o doamne,cat de putini ! »Poate gresesc,dar ceva imi spune ca nu !
Cu articolul asta nu vreau sa ajung la concluzia ca romanii sunt prosti[si asa eu sustin sus si tare ca romanii sunt la baza niste oameni deosebit de inteligenti] ci ca sunt insensibili,neinteresati si incredibil de superficiali.Cum ar vrea cineva ca un om care inca aprecieaza fiorii iubirii sincere,nu pe cea cotidiana de tipul »fi cu mine ca sa fiu cu tine »,arta si sinceritatea, sa supravietuiasca printre acesti robotii ai societatii ?Caci eu nu gasesc o solutie[excluzand fuga pe o insula pustie].
Plecand de la aceasta idee vreau sa precizez ceva.In Romania sunt foarte multi care vor sa schimbe lumea.Peste tot,pe bloguri,pe afise ,pe bancile de la scoala vezi slogane de tipul « Sa schimbam lumea ».Insa eu ma intreb cati pornesc mai intai de la a se schimba pe ei ,apoi pe cei din jurul lor.Raspunsul este : uluitor de putini,caci toata lumea poate vedea ce greseli face cel de alaturi,insa putini pot vedea ce fac chiar ei.
Revenind la subiect,as spune ca stau sa ma gandesc ce va fi poezia pentru romani in urmatorii 20 de ani ?Cu sinceritate spun ca nici nu vreau sa aflu,caci romanii vor face in continuare ce stiu ei mai bine :sa involueze.
La final spun fara speranta ,cu un zambet larg pe fata :Sa nu uitam sa iubim...poezia !
duminică, 1 februarie 2009
Them
In seara asta am o stare bizara.Ascult « Scorpions - A moment in a million years » si ma gandesc parca la mii de lucruri si totusi la unul singur.Am o senzatie ciudata,aproape nebuneasca si nu stiu cum sa scap de ea,cum sa imi revin.Celebrul "pahar cu lapte" nu mai vrea sa functioneze asa cum nici cititul,care de cele mai multe ori ma relaxeaza,nu ma mai ajuta.In camera mea e o liniste totala,e doar tacere,in timp ca in capul meu este atata zbucium, o furtuna de intrebari fara raspuns!Asa cum ar spune cineva « Zadarnic se zbate-n aer tacerea » ,caci in cazul meu nici chiar tacerea nu ma va ajuta in lupta grea pe care o port pentru a-mi castiga din nou pacea interioara.
Am tot ce mi-as putea dori si totusi imi lipseste ceva.Ceva efemer,cu caractere platonice nu ma lasa in pace,ma urmareste si simt ca exista in fiecare celula a corpului meu .Ce este,nu as putea spune.Stiu doar ca ma stapaneste,ma transpune dintr-o stare in alta si ma duce pe taramul fiecarei amintiri ,oricum ar fi ea,buna sau rea, trista sau uitata demult pe undeva prin trecutul meu.Si nu ma lasa deloc,nu ma lasa nici macar in somn. Visez lucruri la care nici nu m-as fi putut gandi,dar care ma urca pana in inaltul cer al fericirii sau ma coboara pana in adancul tristetii absolute.Ma trezesc ostenita,cu sentimente pe care nu le mai recunosc si de care nu ma credeam capabila.Incerc sa adorm dar mi-e frica,mi-e frica sa nu se intample din nou acelasi lucru.
Dimineata,ma trezesc si ma imbrac in graba,plec la scoala si ma trezesc pe peronul de la metrou fara sa imi dau seama cum am ajuns acolo.Ma stapaneste si nu ma pot gandi decat la asta.Orice as face,fac fara sa imi dau seama ca se intampla cu adevarat.
Seara ajung din nou acasa,fac un dus in care imi pun sperante de vindecare,evident, niste sperante desarte.
Adorm si visele imi sunt guvernate de o pereche de ochi negri si mari, niste ochi pe care nu-i recunosc,pe care nu i-am mai vazut nicaieri,niste ochi puternici ,dar blanzi,reci,dar indragostiti ,tristi,dar luminosi. Merg pe strada in cautarea lor,dar niciun om pe care-l intalnesc nu are niste ochi atat de divini,atat de ireal de calzi.Dorinta de a gasi un individ care sa poata avea astfel de ochi devine tot mai puternica cu fiecare vis.Dar nu-i gasesc,si cautarea asta fara sfarsit ma oboseste,ma deruteaza,ma lasa fara vlaga.Umbletul meu devine obsesiv,fiind singurul lucru la care m-as putea gandi.Dar cautarea mea fara de rezultat ma duce cu gandul la ideea ca aceia sunt ochii unui inger.Si totusi,cat de umani par!Ochii aceia ma ranesc,si totusi cat de fericita ma fac atunci cand apar !
Si parca ii caut si cu gandul in lumea asta mare si superficiala,ii caut cu diperare !
Am tot ce mi-as putea dori si totusi imi lipseste ceva.Ceva efemer,cu caractere platonice nu ma lasa in pace,ma urmareste si simt ca exista in fiecare celula a corpului meu .Ce este,nu as putea spune.Stiu doar ca ma stapaneste,ma transpune dintr-o stare in alta si ma duce pe taramul fiecarei amintiri ,oricum ar fi ea,buna sau rea, trista sau uitata demult pe undeva prin trecutul meu.Si nu ma lasa deloc,nu ma lasa nici macar in somn. Visez lucruri la care nici nu m-as fi putut gandi,dar care ma urca pana in inaltul cer al fericirii sau ma coboara pana in adancul tristetii absolute.Ma trezesc ostenita,cu sentimente pe care nu le mai recunosc si de care nu ma credeam capabila.Incerc sa adorm dar mi-e frica,mi-e frica sa nu se intample din nou acelasi lucru.
Dimineata,ma trezesc si ma imbrac in graba,plec la scoala si ma trezesc pe peronul de la metrou fara sa imi dau seama cum am ajuns acolo.Ma stapaneste si nu ma pot gandi decat la asta.Orice as face,fac fara sa imi dau seama ca se intampla cu adevarat.
Seara ajung din nou acasa,fac un dus in care imi pun sperante de vindecare,evident, niste sperante desarte.
Adorm si visele imi sunt guvernate de o pereche de ochi negri si mari, niste ochi pe care nu-i recunosc,pe care nu i-am mai vazut nicaieri,niste ochi puternici ,dar blanzi,reci,dar indragostiti ,tristi,dar luminosi. Merg pe strada in cautarea lor,dar niciun om pe care-l intalnesc nu are niste ochi atat de divini,atat de ireal de calzi.Dorinta de a gasi un individ care sa poata avea astfel de ochi devine tot mai puternica cu fiecare vis.Dar nu-i gasesc,si cautarea asta fara sfarsit ma oboseste,ma deruteaza,ma lasa fara vlaga.Umbletul meu devine obsesiv,fiind singurul lucru la care m-as putea gandi.Dar cautarea mea fara de rezultat ma duce cu gandul la ideea ca aceia sunt ochii unui inger.Si totusi,cat de umani par!Ochii aceia ma ranesc,si totusi cat de fericita ma fac atunci cand apar !
Si parca ii caut si cu gandul in lumea asta mare si superficiala,ii caut cu diperare !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
